- spãtãríe
- s. f., art. spãtãría, g.-d. art. spãtãríei; pl. spãtãríi, art. spãtãríile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
spãtãríe
Look at other dictionaries:
spătărie — SPĂTĂRÍE, spătării, s.f. (înv.) 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar. ♦ Instituţia condusă de (marele) spătar; clădirea în care funcţiona această instituţie. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii şi unde era aşezat tronul.… … Dicționar Român
spătăresc — SPĂTĂRÉSC, EÁSCĂ, spătăreşti, adj. (înv.) Care aparţine spătarului2 sau spătăriei; privitor la spătar sau spătărie. – Din spătar2 + suf. esc. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM SPĂTĂRÉSC, EÁSCĂ, spătăreşti, adj. Care aparţinea… … Dicționar Român
arsenal — ARSENÁL, arsenale, s.n. 1. Întreprindere sau clădire în care se repară (eventual se şi fabrică şi se depozitează) armament. 2. (Adesea fig.) Totalitatea mijloacelor de luptă. ♦ fig. Totalitatea mijloacelor de care se serveşte cineva într o… … Dicționar Român
spătar — SPĂTÁR1, spătare, s.n. Spetează a unui scaun. – Din spată2 + suf. ar. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM SPĂTÁR2, spătari, s.m. Înalt demnitar la curtea domnească în timpul feudalităţii, care avea la început funcţia de a purta la… … Dicționar Român
